Noutati:

Vernisaj Mirela Hagiu – Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu”, sector 4


Pictorița Mirela Hagiu


Simeză

Credit foto: Valeriu Drăgan – artportfolio

“Lucrarile figurative sunt o citire si contemplare a realitatii oferite spre vedere tot de Creator. Un copac care a crescut unde a voit el, ori plantat de mana omului, deseneaza efortul lui de a ajunge la lumina. Uneori se dezlantuie in talente colorate, aducand un omagiu, Si pentru mine face asta, vreau sa-l rasplatesc. O casa este un adapost, le prefer pe cele care arata truda, faptul ca omul intr-adevar cu sudoare isi castiga painea, Dar nu se poate sa faca asta doar pentru a se intoarce in tarana, altfel ce rost avea ca pomul si floarea sa incerce sa transmita atatea, Chiar si pietrele vorbesc…”(Mirela Hagiu, artist plastic)

“Ceea ce as vrea este sa pastrez o tusa spontana, proaspata, care sa lase impresia unei continuitati.Chiar si la lucrarile in tuse mai stabile, mai solide, doresc sa sugereze o evolutie permanenta.Cifrele au semnificatie si ca semn, faptul ca ti se transmite ceva spus, ceva ce a fost transmis de la facerea lumii. In 7 zile s-a facut totul, noi avem 7 zile pe saptamana sa recuperam timpul si sa urcam.Structurile de culoare suprapuse transmit stari sufletului si il cheama spre o curatire de concret, dar in acelasi timp schela liniara il ajuta sa urce, il sustine in acest spatiu imaterial. Sfantul Potir, singura legatura posibila intre lumi, apare uneori doar sugerat, uneori format de un posibil copac, si el numai ca semn.Cu lucrari din seria aceasta, trei acuarele pe hartie,  am obtinut in 2011 premiul pentru pictura al Salonului Mic Bucuresti.Prima expozitie cu aceasta tema, in 2008, cu un numar de? la Institutul Irexon, Bucuresti.”  (Mirela Hagiu, artist plastic)


“Ma misc intre aceste modalitati diferte de exprimare si de tehnici pentru a nu cadea in manierism ori in “retete”
Doresc sa transfer de la una la alta, sa le mixez.Am deja cateva lucrari aflate pe drunul asta, trei panze au participat la o epozitie de grup la ICR Lisabona “Azulejo in viziunea artistilor romani”, anul trecut si continua sa fie expuse si anul acesta in alte locatii.In ele combin elemente de peisaj cu motive populare. Respectiv o scara de semne de pe peretele exterior al altarului de la Biserica dintr-un Lemn. Am vizitat-o in 2014 si am zis ca, iata, vad o scara spre cer.Imi propun sa retin pe panza ori pe hartie ceea ce mi se daruieste, e un mod de a-mi dezvolta, cu ajutorul instrumentelor pictorului, perceptia, vazul, observatia. Ma ajuta sa discern, sa ma extind, sa ma recunosc.” (Mirela Hagiu, artist plastic)


Vernisaj

Mimi Necula – curator, deschizănd vernisajul expoziției  “Darurile luminii-peisaje văzute și nemaivăzute”

DARURILE LUMINII – peisaje vazute si nemaivazute
Am cunoscut-o pe Mirela Hagiu mai intai ca artist, prin intermediul lucrarilor sale. I-am vazut peisajele si imi amintesc si acum starea pe care mi-au creat-o: o liniste si un dor teribil de ceva ce a fost si poate ca nu va mai fi; o calatorie catre ceva sau catre undeva, care exista in realitate sau doar in imaginatia mea; insa, stiu clar ca m-au trimis cu gandul la cautare si, totodata, gasirea unei stari si a unui timp ce salasluiesc in fiecare dintre noi.
I-am propus sa organizam o expozitie personala cu lucrarile si ne-am intalnit pentru acest motiv. Am intrat in atelierul ei, asteptandu-ma sa gasesc acele peisaje care se intiparisera in mintea mea. Surpriza a fost ca gasesc si altceva si anume lucrarile abstracte care mi-au dezvaluit, cel putin pentru moment, parca amprenta si personalitatea unui alt artist. Si totusi, la o privire mai atenta, mai ales dupa ce apuci sa le vezi si sa te apropii cu simtirea de ele, gasesti filonul comun al celor doua – aceeasi cautare, exprimata doar diferit! O cautare, nu atat fizica, ci mai ales spirituala, un drum al omului catre sine sau catre ceva superior lui.
Mirela Hagiu este asociata, ca artist plastic, cu peisajul, ca tema. Lucrari ce pulseaza de viata, desi poate sunt imagini ce reprezinta tocmai abandonul in fata vietii, au si trasmit vibratii puternice, potentate de nuante.
Tot despre peisaje este vorba si in aceasta ultima expozitie , de la Centrul cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, sector 4: : o invitatie de a vedea si de a intui povestea de pe panza.
Dincolo de tematica, punctul comun il constituie atmosfera care este regasita si degajata de fiecare lucrare in parte. Atunci cand ne raportam la lucrarile figurative, jocul cu forma, cu detaliul iti acapareaza privirea si iti imprima aerul boem al caselor pierdute pe strazile uitate de oameni si de timp. Atentia aproape obsesiva de a reda detaliile isi poate gasi corespondenta in mentalul plasticianei, care cauta perfectiunea si, o data cu aceasta, cauta aerul lucrurilor si starilor de odinioara, ce ii ofera liniste si regasire deplina. Lucrarile ei par un joc de recuperare a unor stari trecute si care tanjesc sa iasa la suprafata. Ele au farmecul si candoarea regasirii – de sine si a timpului pierdut!
In cazul lucrarilor abstracte, lumina este cea care creaza atmosfera, pentru ca, dincolo de dispunerea si de indemnul vizual la verticalitate, constructiile se inalta, la propriu si la figurat catre lumina. Pare o evadare dintr-un cotidian care te sufoca, o incercare pastelata a artistului de a se ridica deasupra zbuciumului lumesc si de a tinde – prin cautare launtrica, spre lumina si (i)luminare . Imbinarea de forme, de culori, la care se adauga cifre si litere creaza ideea unui labirint a carui geometrie se regaseste in sufletul artistei.
Ea – Mirela Hagiu, este cea care mi-a sugerat titlul expozitiei “Darurile luminii – peisaje vazute si nemaivazute” si mi-a parut ca o revelatie, deoarece, privind cu atentie lucrarile ei si raportandu-ma totodata la lucrarile altor artisti, realizez ca lumina este intr-adevar un dar pe care artistul il primeste si il ofera privitorului prin intermediul lucrarilor sale. (Mimi Necula – curator)

DrRoxana Pasculescu – critic de artă, jurnalist Radio România Cultural.

“Darurile luminii –Peisaje văzute și nemaivăzute este titlul simbolic al expoziției deschise de artista Mirela Hagiu, la propunerea lui Mimi Necula, la Centrul Cultural pentru UNESCO ”Nicolae Bălcescu”. În spațiul primitor al Centrului Cultural, plasticiana a adus, după cum chiar titlul evenimentului mărturisește, lucrări care acoperă semnificativ cele două zone pe care creatoarea le dezvoltă în paralel. Aria figurativă este alăturată celei abstracte, din dorința firească manifestată de artistă, de a-și semnala demersul complex, care are în egală măsură un recurs la real și un altul, îndreptat către abstract: ”Mă mișc între aceste modalități diferite de exprimare și de tehnici pentru a nu cădea în manierism ori în „rețete”. Doresc să transfer de la una la alta, să le mixez.”

Împreună, cele două fațete, bine exemplificate în această personală -creează, într-un flux continuu, unitatea divină. Indiferent dacă citirea se produce dinspre real spre abstract ori invers, lectura confirmă complexitatea universului uman. Într-o continuă mișcare, cu o dinamică accentuată ori mai surdă, având note muzicale, universul se dorește a fi captat de plasticiană în cele două tipologii atât de personal asumate. Artista susține vizual interpretativ această ”evoluție permanentă”a universului, dar și a lumii sale personale .

”Tușa spontană, proaspătă, care să lase impresia unei continuități” poate fi urmărită în cele două tipuri de construcție care o preocupă intens pe artistă. Dacă în lucrările figurative, atmosfera joacă, dincolo de peisajul surprins, rolul principal, cu o serie întreagă de elemente care vorbesc explicit despre anotimp și momentul zilei, în operele abstracte, fluiditatea tușei preia întâietatea discursului. Mișcarea, capătă vizibilitate, chiar concretețe, îndeosebi în delicatele fluidități de culoare la care recurge Mirela Hagiu în lucrările abstracte. Imaterialul și verticalitatea sunt cei doi parametrii pe care își construiește Mirela Hagiu, operele abstracte: ”Structurile de culoare suprapuse transmit stări sufletului și îl cheamă spre o curațire de concret, dar în același timp schela liniară îl ajută să urce, îl susține în acest spațiu imaterial.” Semnul se descoperă purtător de înțelesuri majore, și descifrat vorbește despre: ”Sfântul Potir, singura legătură posibilă între lumi (…)”. În anul 2011, artista a primit Premiul pentru pictură al Salonului Mic București pentru o serie (de 3 lucrări) care trata plastic această temă aflată în preocupările artistei din 2008.

Spre contemplare sunt oferite și lucrările care „portretizează” realitatea, căci ele sunt ”oferite spre vedere tot de Creator”. Reluarea unei teme, aprofundarea ei, în diferite tehnici și pe diverse suporturi o motivează estetic pe artistă. Planul imediat al realului este prin re-parcurgere și analiză, depășit și introdus în spațiul creativ, de autoritate al artistei.

Expoziția Darurile luminii –Peisaje văzute și nemaivăzute vorbește cu sinceritate despre căutările permanente ale plasticienei: ”Îmi propun să rețin pe pânză ori pe hârtie ceea ce mi se dăruiește, e un mod de a-mi dezvolta, cu ajutorul instrumentelor pictorului, percepția, văzul, observația. Mă ajută să discern, să mă extind, să mă recunosc.” (dr. Roxana Păsculescu, critic de artă)

http://radioromaniacultural.ro/real-si-imaterial-in-creatia-mirelei-hagiu/

Alexandra Dobre – director Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu”, Sector 4.