Noutati:

Vernisaj Mihai Cismaru – Galeria Dialog

Fundatia Jean Louis Calderon
Galeriile Cornel Florea

prezinta expozitia de pictura
Mihai Cismaru

Galeria Dialog
Primaria Sectorului 2
Bucuresti, februarie-martie 2016

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--1

Credit foto: Valeriu Drăgan

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--2

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--3

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--4

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--5

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--6

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--7

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--8

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--9

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--10

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--11

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--12

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--13

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--14

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--15

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--16

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--16a

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--17

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--18

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--19

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--20

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--21

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--22

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--23

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--24

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--25

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--26

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--27

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--28

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--29

“ La un an (1971) de la absolvirea Facultatii are prima personala care coincide cu dobandirea bursei Aman pentru pictura alaturi de colegul sau, la casa Corneliu Baba, Stefan Caltia. De atunci si pana s-a mutat in lumea cerurilor (2003) n-a mai expus decat in grup si relativ rar. Cum sa ne explicam comportamentul acestui artist, considerat de unii confrati drept “cel mai mare pictor al generatiei” lor (apud Mihai Buclei)? Nu a iubit contactul cu oamenii, nu a ravnit la glorie, nu i-au placut confruntarile? Greu de precizat. Oricum, asa cum remarcase si dascalul sau, Corneliu Baba, a carui anvergura intelectuala a fost greu de atins, Micu, asa il numeau apropiatii din tinerete, Misu mai tarziu, s-a dovedit de la inceputuri un Calaret singuratec. Pentru el pictura a insemnat totul. Chiar daca a dat examen de admitere la sculptura si timp de un an a invatat anatomie artistica cu extraordinarul profesor Gh. Ghitescu, tot pictura era esenta vietii sale. Sef de promotie in 1970, la clasa maestrului Baba – nu asa cum ar crede altii Caltia, Sorin Ilfoveanu sau Dumitrescu, Zamfir Dumitrescu, Corneliu Antonescu, cu ulterioare ascensiuni spectaculoase, ci el, Mihai Cismaru, nascut in Comuna Visina, judetul Dambovita. Unul din din primele ateliere l-a avut in demisolul casei Robescu, din curtea Universitatii de Arte, impreuna cu Mircia Dumitrescu si Grigore Minea. Aici, la lumina insuficienta, a invatat sa-si prepare singur pigmentii, panzele, sa-si faca ramele precum maestrii din Renastere sau din secolul de Aur olandez. Isi construise o mica presa de ulei, testand la infinit materia prima pentru culorile ideale ce ajunsesera sa concureze firmele olandeze, germane, celebre in epoca, dar la tuburile carora nu putea aspira din cauza preturilor. Mircia Dumitrescu imi povestea cum, in concordanta cu penuria mijloacelor de exprimare plastica, alimentatia lor zilnica era painea neagra si patrunjelul. Arareori cate un pui. Sigur ca, in timp, va ajunge sa-si poata cumpara el insusi pretioasele culori, panze de calitate dar asta nu l-a oprit din cercetarea pe cont propriu pentru gasirea culorii ideale sensibilitatii si aspiratiilor sale. Lucra foarte repede dar de abia dupa ce-si prepara panza cu caroiajul indispensabil, un fel de regula de aur adoptata siesi. La fel de repede taia necrutator panza daca nu-i era pe plac ceea ce pictase. “Artist de o calitate extraordinara” imi delcara sculptorul Grigore Minea, “care facea totul cu pasiune si daruire”, marginalizat de colegi desi era foarte iubit de Baba”. Acesta i-a si cumparat dealtfel un Calaret din seria asupra careia Cismaru s-a preocupat o vreme. Tinea lucrarea in atelierul din str. Pangratti scriind ca il inspira in ale picturii. Pe incontestabilul maestru, elevul sau! De altfel Baba a mai lasat scris: “il urmaresc uneori cand lucreaza. Sunt sigur ca pe suprafata panzei inca nepictata vede clar fiecare dintre personajele bizare. Cismaru nu dibuie. Cineva ii sopteste unde anume sa atinga cu cele doua picaturi de alb sau rosu, pe panza inundata de griuri, de o mare vibratie”. Altundeva, acelasi maestru: “culoarea socheaza retina obosita si sensibitatea viciata de prejudecati. O minunata lectie despre relatia ideala dascal-ucenic. Cat despre personajele bizare, Baba se refera la perioada de la finele studentiei lui Mihai Cismaru si la anii care i-au urmat imediat. Mai apoi pictorul isi va muta atentia asupra naturilor statice cu obiecte umile, in serii lungi, asupra peisajelor din satele aflate la mici distante, asupra manastirilor, asupra florilor si rareori asupra portretelor sau autoportretelor. Mediile acvatice il atrag cu perdilectie fiind un pescar inrait, dar nu numai. Cateva case din Chiojd sau Basca au un parfum grigorescian, asa cum unele flori amintesc de Luchian, iar unele griuri din naturile statice te poarta cu gandul la Eustatiu Stoenescu. Lucrarea de pe invitatie m-a trimis cu gandul spre Sirato. In cateva imagini, avand in prim plan cutia cu culori si ulcica cu pensule, se intrevede celebrul autoportret al lui Van Gogh dupa ce isi taiase urechea. E vorba, desigur, despre o reproducere care l-a obsedat o vreme, fara a lasa asupra picturii urme vadite. Era unul din marile sale modele.

A plecat din casa Robescu prin 1980 mutandu-se nu intr-un palat ci la la cel mai de sus nivel al unui bloc din str. doctor Jacob Felix. Aici avea, in shcimb, un spatiu mare si luminos invecinat cu vechi strazi bucurestene, care au consonat cu sufletul lui. Nepictand cu sevaletul in mijlocul strazii, asa cum se intampla in satele din imprejurimi, a apelat la aparatul de fotografiat pentru a ramane in atmosfera locului. Si in atelier tinea, ca motive de inspiratie, obiecte vechi, fragmente de covoare, draperii, pasari impaiate, insturmente muzicale. Ele apar, ca un leit motiv, in multe dintre picturile sale. Lucrand la nasterea acestei expozitii, inedita in adevaratul sens al cuvantului, deoarece exista cativa colectionari importanti ai creatiei lui Cismaru, precum Cornel si Damian Florea, av. Gh. Musat, Delia si Radu Budeanu, s.a.m.d., constienta de faptul ca oricat ar fi de pretuit un artist in timpul vietii sale auspra lui se asterne intunericul daca nu e supus periodic (expozitii) sau definitv (muzee) confruntarii publice, mi-am deslusit treptat problemele care l-au framantat mai ales in perioada 1990 – 2003. Nu erau diferite de cele ale inceputurilor ci doar aprofundate. “Observa ce tarie interioara!” nota maestrul Corneliu Baba. Am observat-o. poate ca aceasta l-a costat si boala, rapindu-l dintre noi prematur, sau poate pigmentii, unii facuti din sideful scoicilor cumparate in talciocurile de odinioara. Greu de spus cu exactitate. Ultima expozitie a Grupului celor patru, numit asa dupa celebrul exemplu interbelic, pe care am vazut-o in salile de la parterul Muzeului National de Arta, mi l-a imprimat de atunci definitiv in memorie. N-am avut ocazia sa-l revad des nici in expozitii de anvergura, nici in casele de licitatii, nici pe peretii unor interioare si, din pacate, nici pe simezele muzeelor noastre. Speram ca prin aceasta manifestare ne vom reaminti, asa cum se cuvine, de una din cele mai nobile naturi statice a secolului 20. “

Ruxandra Garofeanu – (Albumul de arta – Mihai Cismaru)

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--30

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--31

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--32

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--33

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--34

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--35

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--36

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--37

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--38

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--39

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--40

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--41

Mihai-Cismaru-2016-Galeria-Dialog--42