Noutati:

Vasile Mureşan Murivale sau „Madonin-ul” de la km 0

Pentru Murivale spiritualitatea înseamnă libertatea de a porni de la un dat vizual, în acest caz, Madonna cu Pruncul, pe care îl supune misticismului imaginar, transformându-l într-o frumoasă poveste expoziţională.
Murivale este un personaj aparte în contextul artei bucureştene de acum. Modul său de a fiinţa, vizibil prin diferite medii de socializare şi prin galerii de artă devine implicit felul său de a gândi şi crea.
Murivale este mai degrabă un ateu, dar acest lucru nu înseamnă o îndepărtare a fiinţei sale de ideea de bine, adevăr şi frumos, care ar coincide cu puterea de maximă spiritualizare a eului. Făcând oamenilor poze cu Dumnezeu, cultivând stânjenei în cinstea madonnelor scrijelite pe zidurile de la km 0 şi desenând caldarâmuri şi tomberoane, apoi anemone pe cisme de cauciuc, pictorul nu uită să schimbe priviri cu van Gogh, unul din câinii săi inteligenti, în timp ce, cu tristeţe, plantează un trandafir pe care îl cheamă Cornel, după numele prietenului dispărut. Dar, Murivale, mai ales pictează şi iar pictează, arătându-ne caracterul său nonconformist de a crea şi de a exista.

credit foto: https://www.facebook.com/anaameliamadalina.dinca?pnref=story

Divinitatea vine spre el şi se arată prin trei semne, însă Madonna cu Pruncul cunoaşte infinit mai multe aspecte şi interpretări pe care Murivale le speculează cu instrumentele estetice ale concepţiei sale despre artă, făcând din această tematică religioasă un subiect laicizant, iar din Madonna o asemuire sentimentală cu însăşi mama venerată a artistului, fiinţa feminină căreia Murivale îi poartă o iubire singulară şi nemărginită. Seria de madonne cu pruncul a fost pictată începând cu anul 1997 , înscriindu-se în evoluţia firească a operei artistului care a căutat şi a descoperit, s-a întrebat fără să îşi răspundă încă, dacă gestul său de a picta pe un suport neconvenţional pentru o temă biblică, este o nefinalizată şi eternă rugăciune, care deconstruieşte ori pozitivează spiritul său ateu, tragic, minimalist…(Ana Amelia Dincă, critic si istoric de arta)

Madonnele lui Murivale

Factura citaţionistă din maeştri artei europene, în principal din Leonardo, Michelangelo, Rafael, fără a exclude o privire atentă a artistului spre Renaşterea nordică, nu înlătură nota de personalizare prin tipul de suport, efecte plastice amintind vechi picturi peste care timpul şi-a pus amprenta, lăsând interpretarea prin esenţializare şi stilizare să imprime imaginii grafiate cu pensula, o expresivizare maximă.

Gestul matern implicând tandreţe şi dragoste, îmbrăţişarea redând intiminatea apropierii dintre mamă şi fiu, evocă perfecţiunea iubirii absolute, descifrată în frumuseţea privirii pruncului ocrotit de carapacea fizică şi energetică a mamei.
Tonalităţile sunt reduse la sugestii de impact, care să surprindă mesajul cu ajutorul roşului carmin, albastrului deschis, ocrurilor şi ocrului-verde, dominante neutralizând liniatura care descrie corpul Madonnei şi al Pruncului.(Ana Amelia Dincă, critic si istoric de arta)