Noutati:

Portofoliu Carmen Văideanu

Carmen Văideanu

Nascuta in Bucuresti,in 13 martie 1953.
Absolventa a Universitatii Bucuresti, Fac.de Matematica.
Studii libere de pictura cu maestrul Gabriel Catrinescu.

Expozitii personale
2016 Cercul Militar National, Galeria ARTELOR
2016 Muzeul Hartilor – Incidente de culoare intr-o serie Africana
2016 Muzeul Judetean de Arta Prahova –“Ion Ionescu-Quintus” : Nerostiri
2014 Muzeul Hartilor – Pictura
2013 Galeria Elite Prof-Art – Atmosfera si culoare
2012 Galeria Art for spirit – Pastel
2012 Galeria Ana – Pictura
2011 Institutul IRECSON – Pictura


Galerie de pictură – Carmen Văideanu


Galerie de pastel – Carmen Văideanu


Expozitii de grup
2016 Temeiuri (Salonul de toamna) – Palatul Parlamentului, Sala “Costantin Brancusi”
2015 Temeiuri(Salonul de toamna) – – Palatul Parlamentului, Sala “Costantin Brancusi”
2015 Buchetul de flori in picture romaneascaMuzeul National Cotroceni
2015 Intalnire de picture in Delta-UART-Galery
2014 Franturi de lume-UART-Galery
2013 Portretul in picture romaneasca – Muzeul National Cotroceni
2013 Iulia Hasdeu si poezia picturii-Muzeul “Iulia Hasdeu”-sub egida Min.Culturii
2013 Autumnal adjectiv-BMR
2013 Temeiuri(Salonul de vara)- Palatul Parlamentului, Sala “Costantin Brancusi”
2012 Vise,ganduri,imagini-Cazinoul Sinaia
2012 Elite Prof ART

Calatorii de studii:  Germania,Anglia,Grecia,Turcia,Bulgaria.
Lucrari in colectii din: Germania, Elvetia, Anglia, Statele Unite, Romania.

Contact: tel – 0723684163; email: vaideanuc@gmail.com
Atelier: str. A.Simu nr.4 ap.5 Bucuresti


Note critice:

“Artista Carmen Văideanu se află categoric, într-o foarte strânsă legătură cu natura pe care o urmăreşte cu sensibilitate şi raţiune. Această relaţie intensă ne este dovedită de cea mai recentă expoziţie personală pe care pictoriţa a avut-o în Bucureşti, la Galeria Elite Prof Art.
Decupajele din realitatea imediată a atelierului său, ca şi filtrele culturale la care face apel artista în pictură – sunt alegeri intime care îi facilitează configurarea unui stil personal; demersul pictoriţei este unul temeinic deopotrivă din punct de vedere tehnic dar şi artistic.
Pentru început, artista analizează cu o privire atentă ceea ce decide să îi devină motiv pictural şi apoi, cu detaşare hotărăşte să se reţină pe pânză. Dincolo de reprezentarea elementelor, fie că privirea i se îndreaptă către un peisaj, portret, fie că îşi alcătuieşte o natură statică în buna tradiţie a şcolii româneşti, Carmen Văideanu are o singură problemă de rezolvat: cum să susţină armonia cromatică care clarifică forme, în spaţiul pânzei.
Sigur, există destui cinici care vor avea câte şi mai câte de obiectat. Întâi de toate, în pictură, relaţia cu natura, în speţă cu peisajul, este învechită. Apoi, revoluţionarele isme şi-au trăit la propriu, veacul. Cu toate acestea, tristeţea unor experienţe fără fond şi fără suflet, de dragul unor secunde frapante, ne îndreptăţeşte să apreciem o pictură bine rezolvată compoziţional.
Revenind la întrebările la care încearcă pictoriţa să răspundă, constatăm că acestea ţin în mod special mai ales de calităţile vecinătăţilor cromatice, poate chiar mai mult decât cele care au în atenţie construirea compoziţiei. Spre exemplu, albul rece se aşterne lângă alte alburi uşor încălzite de galben ori roşu, într-un subtil joc al transparenţelor. Întrebuinţarea tonurilor apropiate foarte deschise nu neagă interesul artistei arătat în alte cazuri, pentru armonii cromatice puternice fără a se baza însă pe împăstări, impresionante fără a fi totuşi şocante. Dincolo de expresia plastică, semnalăm referindu-ne la Carmen Văideanu, responsabilitatea actului pictării. Faptul că artista se gândeşte la durata în timp a lucrării sale şi nu din punct de vedere fizic ne impresionează în acest moment, când “arta” de o clipă domină în mare măsură lumea unde trăim.” (Roxana Păsculescu – critic de artă, redactor RRC)
“Plăcut surprins, am descoperit în lucrările doamnei Carmen Văideanu o serie de “jocuri” cromatice atât de subtile încât cred că însuşi maestrul Gabriel Catrinescu (a cărui soţie este de altminteri artista şi sub umbrela stilistică a căruia aceasta şi-a aşezat temeinic şevaletul şi o bună parte a paletei) ar trebui să fie invidios.
Vreau să spun prin asta ca doamna Carmen Văideanu a deprins perfect superba lecţie de pictură a celui care – voit sau nu, direct sau meditat – i-a fost magistru şi, mai ales, că a dat dovadă de inspiraţie atunci când, în căutarea drumului spre propria sa identitate artistică, a hotărât să rişte o posibilă etichetă de imitator mizând fără să ezite pe rafinamentul cromatic împins dincolo de limite ce erau considerate de către cei din preajma sa de netrecut.” (Corneliu Ostahie – scriitor, critic de artă)
“Devenirea pictoriţei Carmen Văideanu este una atipică, iar ieşirea din tipar nu trebuie să ne ascundă esenţele profunde. Ea nu este un artist de operă, ci doar unul care, deocamdată, nu are listă de expoziţii şi exprimări ale criticii de artă. Şi una şi alta se vor face. În schimb, Carmen Văideanu are mult curaj, talent şi meşteşug. Totul vine din acea disponibilitate a observaţiei deschise care apropie oamenii de artă şi din orele numeroase ale învăţăturii de atelier, chiar dacă nu asta era eticheta timpului petrecut de-a dreapta dascălului fără voie, pictorul Gabriel Catrinescu. Opţiunea profesoarei Carmen Văideanu de a face pasul esenţial spre şevalet şi simeză are un firesc care pune în umbră surpriza şi curajul cel iute invocat. Nimic nu îi lipseşte artistei să meargă pe acest drum minunat, nici experienţa şi nici hotărârea. Carmen Văideanu pictează de parcă asta a făcut tot timpul. Şi poate că aşa şi este, ea a pictat mereu, în gând şi imaginaţie, în tărâmul unde se naşte magia ce pune culorile pe pânză.” (Dr. Marius Tiţa- critic de artă)