Noutati:

Interviu cu pictorul Corneliu Drăgan-Târgovişte

casino-sinaia-corneliu-dragan-targoviste-2016-1-watercolour

artportfolio.ro: Aţi avut alte planuri pentru cariera dumneavoastră. Ce v-a determinat să urmaţi pasiunea, în locul profesiei pentru care aţi optat iniţial?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Întotdeauna am fost îndreptat spre pictură, iar cealaltă carieră, ingineratul, a fost, să zicem o rătăcire de tinereţe, care s-a produs aşa cum s-a înâmplat la foarte mulţi din generaţia mea, pentru că la acel moment, toată lumea avea nevoie de o profesie. Şi atunci ca orice om, m-am gândit să am întâi o profesie, iar pasiunea să rămână pasiune. Dar nu a fost aşa, căci nu am rezistat fără pictură, şi până la urmă am transformat pasiunea în profesie, iar cariera pentru care m-am pregătit a rămas undeva, în trecut.

artportfolio.ro: Nici în tehnica acuarelei nu aţi pictat dintotdeauna. Ce anume a produs această schimbare?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Am început printr-o grafică, o grafică puţin colorată, pe urmă din ce în ce mai colorată, care s-a transformat în final în acuarelă şi aşa cum se întâmplă de foarte multe ori la oamenii mai în vârstă, când se îndrăgostesc, se îndrăgostesc cu adevărat. Şi iată că acest lucru mi s-a întâmplat şi mie: când am ajuns la acuarelă, m-am îndrăgostit şi am rămas la ea.

artportfolio.ro: Ce puteţi spune despre celelalte genuri pe care le-aţi abordat?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Ca orice artist, am abordat mai multe genuri. Pentru o perioadă am fost atras de sculptură, dar aceasta nu era potrivită modului meu de lucru. Eu am tins dintotdeauna către desen. Chiar şi când eram tânăr, mă consideram în primul rând, un desenator – tot atunci am făcut şi bandă desenată. În sculptură intervine desenul, dar practic, el nu este niciodată vizibil, pentru că rămâne undeva, în spate. Iar acest lucru nu mă ajuta să mă exprim aşa cum îmi doream.

artportfolio.ro: Ce înseamnă acuarela pentru dumneavoastră?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: E greu de definit pentru că în momentul de faţă, tot timpul meu, dar absolut tot timpul este dedicat acuarelei. Nu contează dacă sunt acasă sau dacă este duminică. Practic, toate gândurile mele se îndreaptă către ce urmează să pictez în următoarea zi. Deci, acuarela este gândul meu prioritar, firesc. Mai mult de atât nu aş putea să spun.

casino-sinaia-corneliu-dragan-targoviste-2016-%32-watercolour

artportfolio.ro: Aveţi artişti care vă plac sau pe care îi urmăriţi cu interes?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Da, am artişti preferaţi atât printre cei români, cât şi printre cei străini. Pot spune că din rândul artiştilor internaţionali am chiar mai multe preferinţe decât din cei autohtoni. Acum, dacă îi iau în considerare doar pe cei care pictează în acuarelă, gândul mi se îndreaptă către unii dintre cei mai importanţi acuareliştii ai momentului, precum Joseph Zbukvic, Zhou Tianya, Alvaro Castagnet şi Nicholas Simmons sau către clasici, aşa cum este Edward Seago.

artportfolio.ro: Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră de artist plastic? Aveţi un moment al zilei, în care vă simţiţi mai predispus să pictaţi?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Eu fac parte din categoria artiştilor care muncesc zilnic. Pentru mine o zi de lucru începe la ora 9, când ajung la atelier şi se termină la ora 6 seara, când închid uşa în urma mea. Formând un program, inspiraţia începe să vină şi ea tot la program. Dar am şi momente în care stau şi nu ştiu ce să pictez. Şi nu pot să stau fără să fac nimic şi nici să mă apuc să îmi stric materialele. Atunci, prefer să fac lucruri ce ţin de bucătăria internă a atelierului, cum e ordonatul vopselelor ori să mai fac nişte schiţe, care mă scot din această stare, astfel ca la puţin timp sunt din nou gata să pictez.

artportfolio.ro: Care este relaţia dintre dumneavoastră şi ambientul atelierului dumneavoastră? Sau mai bine spus, cum vă raportaţi la atelier?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Dacă aş spune că atelierul este a doua casă aş minţi, pentru că pentru mine, atelierul este prima casă. În atelier stau 9 ore, poate chiar 10 ore pe zi. Acesta este locul unde mă simt bine. Apoi, îmi place să organizez totul, în aşa fel încât să am totul la îndemână, să fiu nevoit doar să mă întind ca să ajung la ce am nevoie. Şi chiar dacă la prima vedere masa de lucru poate părea dezordonată, ei bine, pot spune că aceasta e o dezordine controlată, în care eu ştiu întotdeauna unde se află fiecare lucru.

casino-sinaia-corneliu-dragan-targoviste-2016-%65-watercolour

artportfolio.ro: Cum se prezintă, în cazul dumneavoastră, procesul de realizare al unei lucrări?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Procesul de realizare, de regulă, se află în mintea mea. Asta se întâmplă, deoarece acuarela, în sine, este o lucrare a cărei realizare durează puţin timp. În schimb, pentru a putea fi pictată în scurt timp, trebuie gândită foarte bine înainte. Deci, timpul efectiv de lucru nu îţi dă voie să mai şi gândeşti. Se poate spune că acuarela e instinctivă – o culoare se suprapune peste altă culoare, şi totul se desfăşoară într-un ritm alert, atât timp cât hârtia este umedă, iar apa difuzează – şi dacă nu ai o gândire foarte bine pusă la punct – întrucât în acuarelă se lucrează foarte mult cu albul hârtiei – rişti să ratezi lucrarea. Altfel, procesul se rezumă cam aşa: îmi aleg un subiect, îl gândesc – cum pun lumina, cum pun umbra, cum se succed straturile de culoare, unde canalizez priverea celui care urmează să se uite la lucrare – şi abia apoi încep să pictez. Uneori mă bazez pe o schiţă, alteori nu.

artportfolio.ro: Când pictaţi, insistaţi asupra subiectului sau preferaţi să surprindeţi atmosfera?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Eu sunt un pictor căruia, în general, îi place atmosfera. Când pictez, de exemplu un peisaj, pe mine mă interesează să surprind, întotdeauna, aerul locului. Există un aer rural, un aer de Balcic, un aer de Bucureşti, dar acelaşi aer de Bucureşti poate exista atât în lucrările cu clădiri emblematice, cât şi în cele în care redau nişte calcane de undeva din spatele străzilor. La final, lucrarea trebuie să aibe aerul de Bucureşti, nu neapărat un subiect care poate fi recunoscut de privitori.

casino-sinaia-corneliu-dragan-targoviste-2016-%66-watercolour

artportfolio.ro: Aveţi game cromatice pe care le utilizaţi cu frecvenţă?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Eu aleg gamele cromatice în funcţie de stări. Asta se întâmplă întrucât, culoarea vine, de obicei, din suflet. Dacă într-o perioadă sunt vesel sau afară este soare, atunci lucrările mele sunt invadate de lumină şi culoare. Vin şi zilele mai întunecate, mai apăsătoare, de toamnă, care mă influenţează. Eu nu pot decât să observ cum mă schimb de la o perioadă la alta, fără să îmi propun acest lucru.

artportfolio.ro: S-a scris despre faptul că aveţi o predilecţie către subiectele citadine. Care este motivul pentru care îndrăgiţi atât de mult oraşele, cu clădirile lor?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: În lucrările citadine, de regulă, trebuie stăpânită foarte bine perspectiva. Iar acesta este un lucru pe care, zic eu, am reuşit să îl stăpânesc. Şi atunci, vreau, nu vreau, mintea mă îndrumă către ceea ce ştiu. De asemenea, peisajele citadine sunt subiecte descriptive, în care contează fiecare linie trasată – o simplă fereastră pictată într-un loc nepotrivit, poate să strice întreaga concepţie – iar pe mine m-a atras dintotdeauna această zonă a desenului, care mi se potriveşte ca o mănuşă. Prin urmare, e firesc să mă îndrept către peisajele citadine.

casino-sinaia-corneliu-dragan-targoviste-2016-%44-watercolour

artportfolio.ro: Ce puteţi spune despre componenta umană din lucrările dumneavoastră, care completează şi oferă suflu contextelor reprezentate?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Este adevărat, oamenii circulă, în aproape toate lucrările mele, în registrul de jos. Dar explicaţia este foarte simplă. Imaginaţi-vă Magheru fără niciun personaj. Când am făcut eu acea lucrare? Dimineaţa la 4? Noaptea la 12? Când nu este Magheru plin de oameni? El este în permanenţă. Dacă acolo sunt oameni, eu trebuie să îi reprezint. Pentru că altfel piere aerul locului. Şi mai mult decât atât, personajele mă ajută la construcţia lucrării.

artportfolio.ro: Ştiu că aveţi în atelierul dumneavoastră multe obiecte, care se regăsesc şi în naturile statice pe care le realizaţi. Cum vă inspiră aceste obiecte lucrările pe care le pictaţi?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Da, am o micuţă colecţie de antichităţi, obiecte frumoase şi să le spun aşa, reprezentative, pe care, în general, le folosesc pentru naturile mele statice. Şi în funcţie de zi, am de la viori, chitare, cobze, trompete şi balalaici sau cărţi, la pocale, mojare, râşnite şi tot felul de vase, unele pline cu pensule, altele fără. Câteodată apar şi tuburile de vopsea. În orice caz, componenta naturilor statice e un lucru ce ţine de moment, când mă uit prin atelier şi îmi spun: asta stă aici, aceea dincolo şi cealaltă vine lângă ea. Eu nu gândesc critic şi nici nu îmi propun să pictez un anume obiect. De obicei, un lucru îl cere pe celălalt. Iar eu nu fac decât să îl aleg pe primul.

casino-sinaia-corneliu-dragan-targoviste-2016-%70-watercolour

artportfolio.ro: Din punct de vedere al materialelor, cu ce lucraţi în mod obişnuit? De asemenea, ce importanţă au materialele uzitate în cadrul lucrărilor dumneavoastră?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Pentru un acuarelist, materialele sunt cele mai importante. O hârtie care nu este adecvată, nu te poate ajuta să faci ce vrei tu. Este foarte adevărat că de multe ori hârtia cea mai bună este şi cea cu care te-ai obişnuit, pe care ai învăţat să o speculezi, căreia îi şti modul în care se comportă, în care reţine apa, dar eu folosesc mai multe tipuri de hârtie. E adevărat şi că o acuarelă bună se face pe hârtie de calitate, care trebuie să aibe o anume consistenţă şi să nu fie înălbită. Din aceste puncte de vedere, eu utilizez hârtie de bumbac 100%. Vopselele, de asemenea, trebuie să fie de o calitate superioară, bogate în pigmenţi, exact aşa cum sunt şi cele cu care lucrez eu.

artportfolio.ro: Când sau cum vă daţi seama că aţi epuizat tot ceea ce aţi avut de spus într-o lucrare?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Lucrul acesta este foarte simplu. Când nu mai am nimic de spus, înseamnă că lucrarea e gata. Cu alte cuvinte, când mă întreb ce trebuie să îi mai adaug, înseamnă că lucrarea este finalizată, că nu mai am ce să-i fac.

artportfolio.ro: După părerea dumneavoastră, care este partea cea mai frumoasă a meseriei (şi poate a misiunii) de pictor?

Corneliu Drăgan-Târgovişte: Partea cea mai frumoasă este la sfârşitul unei zile, când mă aşez în scaun şi mă uit pe perete şi văd ce am lucrat în ziua respectivă. Şi dacă văd ceva care îmi place, plec acasă fericit. Dacă am făcut ceva ce îmi pare că scârţâie, am senzaţia aceea de zi pierdută. Deci, momentul acesta este: finalul unei zile, când văd ceea ce am realizat. După care pot să plec împăcat spre casă. (Aurelia Rodica Drăgan, editor artportfolio.ro)