Noutati:

Gheorghe Coman, un pictor al pământului

Gheorghe Coman vede pictura ca o matrice a vechilor locuri uitate de timp. Din acest punct de vedere este un melancolic, asemeni lui Ion Andreescu, maestrul său indirect, la care a observat dezolarea fiinţei şi contemplarea deplină în faţa naturii. Şi Gheorghe Coman a reuşit să transmită compoziţiilor sale un anumit accent dramatic, dar nu acesta este punctul de forţă al tablourilor expuse la Galeria Regală a Casinoului Sinaia, ci picturalitatea înglobând esenţa căutărilor stilistice ale artistului.
Aspecte ale Bucureştilor de odiniloară sunt prezente în contemporaneitate picturii lui Gheorghe Coman, prin degradarea arhitecturii şi aspectul de ruină, dar şi prin detalii care amintesc o lume demult apusă în umbra unui zid sau a unei biserici, pe drumurile înguste şi prăfuite sau în colţuri ascunse de cartier, unde case vechi, care şi-au trăit gloria la sfârsitul secolului al XIX-lea sau în vremuri mai îndepărtate, sunt încoronate cu atributele poeticului de penelul exersat al lui Gheorghe Coman.


Peisajele de la Sozopol evocă vederi panoramice, dar şi porţiuni din geografia zonei, în care apa se îngemănează cu ţărmul, desenul şi pata de culoare exprimând, în acorduri surdinzate cu preţiozităţi coloristice asemănătoare catifelelor şi cu o lumină dramatică şi stinsă, raportul pictorului cu acest tip de reprezentare şi cu motivul pictural în faţa căruia se află. Efuziunea emoţională străbate timbrul cromatic lăsând forma să fie desluşită în tuşele aşezate lin şi cursiv, câteodată presărate de nervul grafic al liniei, care îi permite artistului să redea informaţii de natură afectivă, dublate deseori de rigoarea logică şi raţiune.


„Gabroveni”, „Strada Bărăţiei”, „Calea Plevnei”, „Hotel Central”, „Piaţa Ovidiu”, „Veneţia”, „Portul Algero” sunt doar câteva aspecte ale peisajului urban şi natural, unde observăm căutarea diversităţii compoziţionale şi perspectivale, descoperirea unor unghiuri inedite de redare a arhitecturii şi a componentelor urbanului. Varietatea pământurilor cu nuanţe corespunzând sensibilităţii artistului, se datorează nu numai studiului ceramicii la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, care l-a apropiat de structura caldă a lutului, ci este tributară însăşi fiinţei sale, aparţinând în mod univoc teluricului. Ornamente legate de feroneria Art Nouveau şi cupole baroce selectate din arealul arhitecturii civile ori arcele pe care se descarcă frumoase bolte bizantine se întrec pe suprafaţa pânzei cu ziduri a căror platitudine îi stimulează simţul coloristic lui Gheorghe Coman. Acestuia îi atrag atenţia, în egală măsură, străzile pe unde altădată treceau tranvaie trase de cai. Casele sărăcăcioase aflate, prin frumuseţea reprezentării şi a soluţiilor plastice surprinzătoare, la mare concurenţă cu clădirile de patrimoniu, sunt tratate toate cu mijloacele unui simţ estetic evident, reevaluând un Bucureşti interbelic în acord cu nostalgia acelor vremuri.

Tablourile de pe simezele Galeriei Regale au fost realizate în ultimii 2-3 ani şi au mai fost expuse pe grupaje la Galeria „Mariana Berinde” din Cluj, la Cercul Militar Naţional şi la Galeria EriCris Art din Bucureşti, demonstrând faptul că, pentru , pictura are puţine secrete. (Ana Amelia Dincă, critic si istoric de arta)