Noutati:

Expoziție Ana Zoe Pop – Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”


(IN)SEMNELE TIMPULUI:

Am intalnit-o in urma cu 2 ani, atunci cand realizam emisiunea MomentArt – portrete ale artistilor plastici contemporani, pentru TVR.

Cand am intrat in atelierul ei am avut senzatia ca ma aflu intr-o catedrala – nu in sensul propriu al cuvantului – ci intr-o catedrala a sufletului, un loc pe altarul caruia iti pui toate poverile sufletesti si iti reculegi intreaga fiinta. O catedrala in care nu proportiile fizice te coplesesc, ci simbolostica, in sine, pentru ca lucrarile Anei Zoe Pop nu sunt doar imagini, ci sunt purtatoare de mesaj, de simboluri, ce induc stari sulfletesti si indeamna la introspectie.

Credit foto: Dan Preda

Mai mult decat atat, formei sau simbolului reprezentat i se alatura, in foarte multe lucrari, cuvantul pentru a intari astfel mesajul exprimat. In lucrarile sale , cele doua se imbina, devenind predominante contextual.

Ele sunt asemenea unor psalmi or rugaciuni – in credinta crestina, sau a unor mantre (din religiile orientale), ce  au valoare de taina si de destainire, deopotriva.

Se spune ca pentru un artist, lucrarile sale sunt ca niste marturisiri…

Pornind de la acesta idee, fiecare lucrare a Anei Zoe Pop este nu doar o marturisire a credintei sale, ci un dialog cu Dumnezeu, la care noi devenim astfel, partasi.

Lucrarile sale nu te tin la distanta, ci  te atrag, ca sa ti se destainuie. Trebuie sa le privesti de aproape, ca sa le descifrezi, ca sa le patrunzi sensul. La o prima vedere, cromatica este cea care ti se dezvaluie: de cele mai multe ori, nuante de marouri,  griuri si  pe alocuri rosu aprins si negru  – culori inchise,  insa puternice asemenea sentimentelor care le-au generat. Ele te duc cu gandul la sensuri si simboluri religioase, precum fertfa sau sacrificiul, indoaiala, durerea, iubirea si, de ce nu, izbavirea…  Sunt, totodata, culori care isi gasesc corespondenta in lumea reala: vegetala sau animala, multe dintre lucrari creand impresia ca sunt pictate pe piei de animale, si  intaresc, astfel,  si mai mult legatura cu viata asa cum este ea, naturala, necosmentizata; de  sentimentele manifestate in forma pura si exprimate in rugacini, in forul nostru interior. Lucrarile Anei s-au nascut dintr-o cunoastere si o simtire deopotriva profunde. Ele nu sunt menite sa impresioneze ochiul, ele se adreseaza, mai curand, mintii si sufletului. Ele trebuie vazute, nu doar privite si trebuie descifrate, pentru a fi intelese. Paleta cromatica  aleasa de Ana Zoe Pop reflecta, pe de o parte intensitatea sau profunzimea gestului si a simtirii, pe de alta parte, sobrietatea fata de simboluri religioase asociate cu credinta, in sine.

Totodata, mult mai clar reprezentate sunt simbolurile – semne care in timp au devenit insemne – pentru diverse religii sau culturi.  De aici si titlul expozitiei: semnele sau insemnele timpului:  crucea sau funia care – dezlegata semnifica libertatea, iar legata, cu nod, anuleaza ideea de libertate,  mainile impreunate a rugaciune, mielul rastingnit; nodul, care in mistica multor popoare trateaza raul prin legare si invoca binele prin dezlegare; arhanghelii, care  îi întaresc pe oameni în credinta, luminandu-le mintile cu lumina intelegerii Evangheliei si descoperindu-le adancile taine ale credintei; toaca – pe care o putem vedea in imagine si care se face mai curand vazuta, prin inscrisurile de pe ea, decat auzita, insa, care „rasuna”  la fel de puternic si cheama la smerenie si la introspectie.

Privind lucrarile sale avem senzatia unui timp….atemporal (fara o datare exacta, in relatie cu o anumita perioada a istoriei)– a unui timp a carui trecere este irelevanta, deoarece ne duce – ca si stare, in vremurile timpurii in care oamenii scrijeleau peretii  cu forme rudimentare pentru a-si exprima credinta. Acele forme, acele semne, ce au devenit, in timp, insemne! Insa, lucrarile sale ,nu te abandoneaza la inceputuri, ci imprumuta de acolo forma, pe care o aduce pana in prezent imbogatind-o cu sensuri si semnificatii. Ele involuntar, fac un arc peste timp, o  legatura dintre timpul trecut si cel prezent.

Insa, dincolo de forma, mai importanta este semnificaria lucrarii, taina pe care o cuprinde si o trasmite. Lucrarile ei se situeaza intre laic si religios, sunt totodata, dialog intre trup si spirit. Acestea nu sunt icoane, ci tin mai curand de laic, insa imprumuta din valoarea religioasa a acestora.Spre deosebire de alti artisti care au preferat o tratare canonica a credintei, Ana Zoe Pop abordeaza acesta tema valorificand plastic ideile si fundamentele crestinismului, vehiculand sensuri si semnificatii.

Ana Zoe Pop este un artist complet si complex. Complet – deoarece nu s-a limitat la o singura forma de exprimare artistica. Asa cum vedem si in expozitie, avem picturi, sculpturi si desene sau grafica. Ea este, mai curand cunoscuta, ca si sculptor – absolvind, dealtfel , sectia sculptura a Institutului de arte plastice “Ion Andreescu” din Cluj. Vorbim despre sculptura in lemn, piatra sau broz – participand in acest sens la diverse simpozioane din tara si din strainatate .aveti dealtfel, pe pliant, careva dintre participarile sale. Cat despre pictura – si acolo avem cateva participari notabile, atat pe simezele bucurestene, dar si participari la diverse expozitii internationale, ce i-au adus distinctii importante.

Se spune ca meritul unei lucrari de arta nu este doar acela de a innobila un spatiu, ci mai curand, un suflet! Din acest punct de vedere, lucrarile Anei sunt ca o podoaga pentru suflet. Ele se nasc dintr-o cautare produnfa a unor adevaruri existentiale si sunt raspunsuri particulare la cautari sau intrebari generale! Ele vorbesc mai curand sufletului si poarta, incastrate in ele – fie ca vorbim de pictura sau de sculptura, amprenta sufletului!

Ele nu sunt o reprezentare a exteriorului, a lumii asa cum o percepem cu ochiul liber, ci a interiorului fiecaruia dintre noi, o exteriorizare a sufletului,mai evidenta in cazul sculpturilor care sunt asemenea unor cautari interioare, sau a unor adevaruri iesite la suprafata .  Avem in expozitie 4 lucrari de sculptura– doua chivoturi, o carte si o ferestra.  Multe dintre lucrari dau senzatia conturarii unei ferestre prin care putem privi fie inauntrul nostru, fie in afara, raportandu-ne la lumea in care traim Dupa cum marturiseste chiar ea, a incercat sa faca ceea ce nu se putea face: sculptura fara chip, dupa cum este porunca divina: “sa nu faci chip cioplit”. Astfel, multe dintre lucrarile ei sunt reprezentari ale unor sensuri, sunt goluri pe care fiecare are libertatea de a le umple cu propria semnificatie, cu propria credinta.

Vorbim cu ea, in zilele cand pregateam expozitia, a folosit cuvantul “obiecte” atunci cand m-am referit la lucrari. Mi-a zis “aici faci cea mai mare greseala– lucrarile nu sunt obiecte”!!! Pentru ea, acestea sunt marturii, sunt fragmente de trairi, de experinte, de credinta; sunt bucati de suflet! Sunt dialogul sau cu sine si cu Divinitatea.

Va invit sa le priviti si sa fiti partasi la acest dialog, la aceste cautari ce au generat raspunsurile personale, subiective ale Anei Zoe Pop!

Eveniment organizat si prezentat de Mimi Necula, la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, sector 4, Bucuresti